Exclusiv / Dragan Djukic: „În handbalul feminin există încă acea frumusețe dată de diversitatea stilurilor”

Handbal Mania a realizat pentru dumneavoastră un amplu interviu cu noul antrenor al echipei campioane la handbal feminin, CSM București, a cărui primă parte v-o prezentăm în cele ce urmează. Dragan Djukic și-a început cariera de antrenor la 24 de ani, lucrând, printre altele, la echipele naționale ale Elveției și Muntenegrului, dar și la echipe de club precum Vardar Skopje sau Pick Szeged. Veți descoperi o personalitate fascinantă, un om care respiră handbal prin toți porii.

Rep. : Aveți 32 de ani de când antrenați, care a fost cel mai bun moment al carierei dumneavoastră?

Dragan Djukic: De regulă, răspunsul meu la această întrebare este că încă sunt în așteptarea celui mai bun moment, fiindcă dacă încetezi să mai ai acea flacără a pasiunii pentru ce faci, nu o vei mai face la cel mai înalt nivel. Au fost mai multe, dar pentru mine cel mai important e proiectul în care sunt implicat, filosofia acestuia, ce pot eu face. De fiecare dată când am ales un job nou, m-a interesat ce pot crea, îmi place ca lumea să-și amintească de mine ca un creator, nu ca un competitor.

Rep.: Referitor la experiențele dumneavoastră anterioare, se poate spune că cea mai exotică a fost cea de la conducerea selecționatei Marii Britanii la Jocurile Olimpice din 2012?

D. D. : Așa este, a fost o mare provocare, aceea de a construi, de a implementa acest frumos sport într-o țară fără tradiție. Eu cred că nu e bine deloc că nu există handbal de înalt nivel în țări ca SUA sau Marea Britanie. Nu e tema discuției noastre, dar consider că EHF și IHF ar trebui să facă mai mult în acest sens. Revenind la Marea Britanie, în anul 2012, 60.000 de copii au început să practice handbalul, iar asta va rămâne. A fost o provocare total diferită față de ce făcusem până atunci, însă a fost fascinant să am ocazia să construiesc ceva de la zero.

Rep.: Ați avut, până acum, experiențe doar în handbalul masculin…

D.D.: Da, din păcate, aș spune, în urmă cu vreo 20 de ani am antrenat aproape un sezon o echipă feminină, Napredak Krusevac.

Rep. : Nu v-a fost puțin teamă de această schimbare?

D. D. : Ba da, însă, dacă observăm unde s-a ajuns în handbalul masculin în ultimii ani, s-a ajuns la situația în care toate echipele de nivel înalt joacă ceea ce aș numi un handbal uniformizat, bazat pe viteză și forță, ceea ce nu corespunde tocmai cu percepția mea despre acest sport. Pe de altă parte, în handbalul feminin găsim multe școli diferite, iar acesta nu e deloc un lucru rău. Avem școala coreeană, școala scandinavă, școala balcanică, dar și cea franceză, în toate acestea se joacă un handbal diferit. La masculin, dacă schimbi tricourile între echipe, nu vei vedea nicio diferență, aceleași combinații în atac, aceleași mișcări în apărare. În handbalul feminin există încă acea frumusețe dată de diversitatea stilurilor. Eu și staff-ul meu suntem aici să sprijinim, să ajutăm, avem jucătoare de mare valoare, noi trebuie să le ajutăm să devină ceea ce sunt ele cu adevărat. De asemenea, vreau să mai spun că un singur om, în speță antrenorul, nu poate schimba de unul singur lucrurile la o echipă, trebuie să muncim cu toții pentru asta, să ne dorim toți același lucru, astfel vom putea schimba multe.

Rep.: Revenind puțin la handbalul masculin, unde ați lucrat foarte mult, de ce anume credeți că are nevoie România pentru a reveni în top?

D. D. : În primul rând, vreau să spun că am un mare respect pentru handbalul românesc, care a fost la un nivel înalt multă vreme, însă, în ultimii ani, a pierdut teren și așa s-a ajuns ca, de exemplu, Steaua să fie eliminată de o echipă din Israel. Lucrurile s-au schimbat mult în lumea sportului în ultima perioadă și probabil că România a deviat de la direcția corectă. Anul trecut am fost pentru o scurtă perioadă aici, la Odorhei, unde am încercat să arăt că se pot găsi tineri handbaliști români de calitate, iar acum doi dintre cei pe care i-am antrenat sunt în Ungaria, iar unul la Constanța. Rolul principal al antrenorilor este de a-i ajuta pe tineri să devină mereu mai buni. Noi, antrenorii, adulții, trebuie să punem mai multă pasiune, mai multă dragoste în ceea ce facem și atunci veți vedea că tinerii ne vor urma. Nu vreau să pară că dau sfaturi de pe margine, dar eu sunt convins că tinerii pot schimba lucrurile, de aceea trebuie să le oferim cât mai multe șanse, de altfel știu că federația a și demarat proiecte în acest sens. În rest, există aici toate condițiile, un campionat puternic, cred că e în primele 10 din lume ca nivel, cu mulți jucători cu experiență și valoare. Însă, fără rezultate la nivelul echipei naționale, va fi greu pentru cluburi să se dezvolte, trebuie acordată o atenție maximă echipelor naționale de la toate nivelurile. În urmă cu câțiva ani, am dezvoltat un proiect în Israel împreună cu prietenul meu Alexandru Buligan, iar acum naționalele de acolo sunt la cel mai înalt nivel la toate categoriile de juniori. E nevoie de timp pentru a reclădi ce s-a distrus, însă eu sunt optimist, fiindcă am văzut că se investește mult, dar, repet, trebuie acordată multă încredere tinerilor.

În partea a doua a interviului, pe care o vom publica mâine, veți citi despre primele impresii ale tehnicianului sârb cu privire la activitatea de la CSM București, dar și ce mesaj le transmite iubitorilor de handbal din Odorheiu Secuiesc.