”Săptămâna neagră” a indisciplinei a ajuns pe masa Comisiei de Disciplină / Se așteaptă o nenorocire pentru a se lua măsuri ?

Ședința de marți a Comisiei de Disciplină din cadrul Federației Române de Handbal a fost una deosebit de încărcată. Din păcate, săptămâna trecută s-au înregistrat mai multe cazuri de violențe verbale și chiar fizice la adresa arbitrilor în campionatele juniorilor, culminând cu cel de la Brăila, acolo unde, după cum relatează site-ul obiectivbr.ro, arbitra Cristina Ștefan a fost lovită în față de un spectator, cu două minute înainte de finalul jocului, având nevoie de îngrijiri medicale. Culmea e că se întâlneau ultimele două clasate din Grupa Speranță 2, așadar un meci fără absolut nicio miză ! Comisia a solicitat puncte de vedere mai multor persoane care au asistat la incident pentru ședința de săptămâna viitoare.

Trei sportivi juniori au primit suspendări pentru comportare nesportivă grosolană / gravă față de arbitrii jocului, este vorba de Mihai Dragomir (CS Brazi, junior I), Constantin Enculescu (CSS Sighișoara, junior I) și Mircea Dobre (CSS Sibiu, junior I), primul dintre ei fiind chiar recidivist. În plus, antrenorul Leontin Pop (Extrem Baia Mare) a fost și el suspendat pentru comportare nesportivă gravă față de oficiali. Sigur că în spatele paragrafelor de regulament se ascund cuvinte grele și uneori chiar amenințări. Toată lumea e de acord că trebuie făcut ceva, însă nimeni nu pare să miște vreun deget.

În materialul de săptămâna trecută, pe marginea violenței din handbalul juvenil, au fost identificate cauzele majore care potențează fenomenul ajuns la cote alarmante: părinți, antrenori, arbitri. Dacă e să ne referim la arbitri, există multe situații când ei sunt ”victimele” unor delegări neinspirate ale comisiei de specialitate. S-a întâmplat în dese rânduri ca, la partide decisive pentru ierarhiile finale, să fie delegați arbitri din orașe ce aveau echipe aflate în luptă directă cu cele două arbitrate. Iar în astfel de cazuri, orașul de proveniență al arbitrilor este alibiul perfect pentru echipa care pierde, orice decizie ”la limită” va fi interpretată în această cheie.

În privința acelor arbitri care au obiceiul să ”ciupească” una din combatante (mai mult sau mai puțin, după cum o impune scorul), ar trebui ca echipele ce se consideră flagrant nedreptățite să facă memoriu, pe baza probei video, iar dacă se constată că ei au înclinat voit balanța jocului, să se aplice sancțiuni drastice. La fel de drastice ar trebui să fie și sancțiunile pentru insulte sau, mai grav, loviri ale oficialilor, fiindcă, să fim serioși, când un antrenor / jucător care-i face albie de porci pe arbitri ia o etapă-două de suspendare, data viitoare le va râde în față, în cel mai fericit caz. Ceva, oricum, trebuie făcut, nu e nevoie să așteptăm să se întâmple, Doamne ferește!, vreo nenorocire…

Am discutat (din nou) cu oameni implicați direct în fenomenul handbalistic și opinia a fost unanimă: este absolut necesară schimbarea regulamentelor, în vederea instituirii unor sancțiuni drastice, atât disciplinare, cât și pecuniare, împotriva tuturor celor care greșesc grav și cu intenție, cu alte cuvinte TOLERANȚĂ ZERO față de astfel de manifestări. Una din piesele de bază în acest fenomen este reprezentată de antrenori. E vorba de acei antrenori preocupați mai puțin de conducerea tehnică a propriei echipe și mai mult de arbitri sau, mai grav, de a-i incita pe părinți. Și aici am ajuns la un alt factor care potențează fenomenul violenței – părinții. Acei părinți care, în loc să-și susțină cu fair-play copiii, își înjură adversarii, pe arbitri și pe oricine stă în calea ”fericirii” oferite de o potențială victorie, care nu aduce nimic. Iar aici poate că ar trebui instituită obligativitatea existenței unor forțe de ordine la meciuri, iar arbitrii să oprească partidele în momentul apariției manifestărilor violente în tribună. În ceea ce-i privește pe arbitri, să nu uităm că sunt oameni și supuși greșelii, așa că greșeli de arbitraj au fost, există și vor mai fi. Iar dacă greșelile sunt doar într-o direcție, sancțiunile să fie, așa cum am precizat, drastice. Dar violența nu e, în niciun caz, o soluție. Handbalul înseamnă, în primul rând, fair-play și respect reciproc, iar nu ceea ce a devenit acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.