O generație pe cale să fie irosită – povestea naționalei feminine de tineret

Acest articol este nu doar povestea unei generații talentate ce riscă să se irosească din cauza alegerilor greșite ale mai-marilor handbalului românesc, ci și a unui mod de lucru la nivel de juniori. Am aflat cu stupefacție că singura antrenoare de la loturile de junioare din ultimii ani validată de comisia tehnico-metodică a federației a fost Carmen Buceschi. În rest, desemnări pe sprânceană, culminând cu ultimele două numiri de la generația 2000-2001, ale unor oameni pe care nu-i recomanda nimic pentru a ocupa acele posturi. Să ne înțelegem: acest material nu e o compilație a unor postări de pe net, e rezultatul mai multor discuții cu oameni din fenomen, care nu-și pot dezvălui identitatea de teama unor măsuri represive. Am solicitat și un punct de vedere al federației, dar nu am primit niciun răspuns, din păcate. E acea federație care la meciul cu campioana mondială la handbal masculin a montat gradene în zona mixtă și al cărei mod de comunicare cu media este anacronic și împotriva informării corecte a publicului iubitor de handbal. Dar să depănăm firul generației 2000-2001.

Selecția inițială a acestei generații s-a făcut la Onești, de către soții Veniamin și Lenuța Lupan, în iarna anului 2014, după care, la câteva luni, a fost organizată o acțiune la Râmnicu Vâlcea. În urma acelei tabere de la Vâlcea, a fost numit antrenor Ion Ivan, un om care lucrase cu rezultate la nivel de junioare, chiar dacă nu la generația respectivă. După doi ani și jumătate, în urma unui turneu internațional, în comisia tehnico-metodică a federației, s-a cerut reconfirmarea lui Ion Ivan, iar comisia l-a validat pe acesta, inclusiv antrenorul secund Marius Dănuleț. S-a încercat propunerea ca nou antrenor a fostei internaționale Carmen Amariei, dar nu a ieșit cum și-ar fi dorit unii, deoarece Carmen nu era în circuitul antrenorilor de juniori și nu cunoștea jucătoarele. Nicio problemă, la 3 săptămâni, Ion Ivan a demisionat (ce convenabil !), iar Carmen Amariei a fost numită antrenoare a lotului fără avizul comisiei tehnico-metodice. La primul turneu, Amariei nu știa nici cum le cheamă pe jucătoare. Apoi, Carmen Amariei a renunțat din motive personale, în locul ei fiind numit, ”pe genunchi” (sau nu?), Dragoș Dobrescu, un tehnician pe care nu-l recomandă absolut nimic pentru a antrena un lot de junioare. Sau, dacă e să ne luăm după un articol publicat de gsp.ro, îl recomanda calitatea de fin al președintelui FRH. Conform opiniilor avizate ale oamenilor din fenomen, în  mod normal la loturile de junioare sunt numiți doar antrenorii cu rezultate la acest nivel, cu calificări la turneele finale. Nu existau variante la acest moment ? Ba bine că nu. Într-o ordine aleatorie, Mihaela Evi, Florin Ciupitu, Simona Gogîrlă, Dorina Popa, Nicoleta Lazăr sau Maximilian Gavrilă sunt doar cinci dintre numele propozabile pentru a pregăti naționala de tineret, pe baza CV-ului handbalistic. Și încă un ”detaliu” relevant pentru modul de lucru al federalilor: antrenoarea cu portarii de la loturile de junioare a fost angajată de doi ani fără a avea Școala de Antrenori, pe care o va absolvi în această vară.

Dincolo de numirile de selecționeri fără respectarea regulamentelor FRH (articolul 14, litera j din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Comisiei Centrale Tehnico-Metodice din cadrul FRH stipulează: ”propune spre aprobare Consiliului de Administrație colectivele tehnice ale loturilor naționale de cadeți, juniori, tineret și seniori”), în lumea handbalului se vorbește și despre o selecție pe interese. Ce interese ? Toată lumea știe, nimeni nu vorbește. Cert e că sunt interese care pot avea ca efect distrugerea unei generații ce ar putea să mențină handbalul feminin românesc în topul mondial.

Vom reveni asupra subiectului.