Violența care distruge handbalul la nivel de juniori / Ce spun oamenii implicați în fenomen despre acest flagel

25 de eliminări dictate de arbitri la un meci de juniori, din care 2 la băncile tehnice – s-a întâmplat în etapa din weekendul precedent. Meciurile de juniori devin din ce în ce mai des un câmp de bătălie, în care faulturile grosolane și injuriile iau locul disputei sportive corecte și fair-play-ului. Cei mai puțin vinovați de această situație sunt copiii, fiindcă ei nu fac decât să pună în practică ce sunt învățați sau ce văd la adulți, fie ei părinți sau antrenori. Goana după rezultate cu orice preț  și ambițiile personale nemăsurate sunt principalele cauze a ceea ce tinde, din păcate, să devină un fenomen.

Să privim un pic statisticile rezultate din ședințele comisiei de disciplină din acest sezon. 121 de etape de suspendare și 47 de avertismente dictate împotriva handbaliștilor juniori, o mare parte dintre acestea pentru comportare nesportivă grosolană față de oficialii jocului. Au fost situații când juniori III au fost suspendați pentru injurii grosolane aduse unor arbitre. Iar dacă la 14 ani înjuri arbitrele, ce ar fi de așteptat de la respectivii sportivi la 18 ani ? De asemenea, foarte multe suspendări au fost cauzate de faulturi grosolane. Asta și pentru că, din păcate, lovitura cu pumnul este, de exemplu, unul din procedeele ”predate” de unii antrenori sportivilor de la cele mai fragede vârste.

Și fiindcă am adus vorba de antrenori, în acest sezon, la nivel de juniori, împotriva acestora s-au dictat 17 etape de suspendare și amenzi de 3800 de lei. Una dintre sancțiuni a avut o motivație de-a dreptul șocantă, având în vedere că s-a petrecut la un meci de juniori III: ” împiedicarea fructificării unei șanse clare de gol”. Cu alte cuvinte, antrenorul, care ar trebui să fie  un model pentru sportivii săi, a intrat în teren împiedicând un copil de 14 ani să înscrie. Ce mai e de spus ? Doar că majoritatea sancțiunilor au drept cauză comportamentul grosolan față de oficiali. Fiindcă, știe toată lumea, există antrenori a căror principală preocupare e să stea cu gura pe arbitri. Da, există greșeli de arbitraj, dar pot fi acestea corectate înjurând oficialii în fața copiilor ? Cu siguranță că nu.

Cam acesta este ”tabloul disciplinar” la nivel de juniori. Sunt motive de îngrijorare ? Noi spunem că da. De ce se întâmplă toate acestea și ce ar trebui făcut pentru a reduce sau chiar elimina comportamentele nesportive la nivel de juniori ? Am solicitat părerea unor oameni din fenomen.

Este trist și nu este în beneficiul handbalului. Problema este complexă și trebuie abordată punctual. Este clar, antrenorii sunt cei care modelează personalitatea tinerilor jucători și trebuie să reprezinte MODELE pentru sportivi. Din păcate, goana după rezultate sau limitele lor profesionale îi determină să caute orice mijloace pentru a câștiga. Copiii nu fac decât să îi copieze! Nimeni nu pune accent pe caracterul EDUCATIV al sportului la vârstele mici. „Galeriile” (părinți, prieteni, rude etc.) creează o presiune și tensiune ce nu-și are locul la vârstele mici. A dispărut BUCURIA jocului!
Arbitrajele creează și ele o stare de tensiune suplimentară. Și asta din nepriceperea lor, ca să fiu amabil. Mulți dintre ei sunt învățați ca sunt „suverani” și pot face ce cred. Fără niciun fel de argumente. Și eu m-am lovit de aroganța și infatuarea unor pseudo-arbitri, la fel cum am întâlnit mulți arbitri de o moralitate și un profesionalism desăvârșit! Problema este la cei care „îi țin în lesă”! Nu s-a organizat niciodată o întâlnire antrenori-arbitri, ca să se discute deschis problemele… De ce?! Probabil, datorită „modei” de a fi și arbitru și antrenor, situație în care ei „le știu pe toate”… Și atunci este normal sa apară tensiuni, urmate de reacții nesportive. Nu am văzut decât foarte, foarte puțini arbitri care să le explice copiilor decizia luată. De regulă, se rezuma la „ieși afară”! Până când nu se vor „despărți apele” și fiecare să facă ce trebuie pe locul lui nu se va schimba ceva. Antrenorii – educație, conducătorii – management, galeriile – încurajări, arbitrii – arbitraj conform DEX. Să nu uităm că, în „lanțul trofic” al handbalului, pe primul plan sunt jucătorii și antrenorii, pe urmă restul. Dacă nu există primii, ceilalți nu își justifică prezența!
Este clar, VIOLENȚA (în toate formele ei de manifestare) ne îndepărtează și mai mult de elita handbalului. Noi trebuie să fim mai cooperanți, mai toleranți, mai sinceri, mai deschiși dialogului. Cu alte cuvinte, EDUCAȚIE, în toată complexitatea fenomenului, dar oare câți știu sa definească termenul corect 😢?! FLORIN PARASCHIV – antrenor CNOT Brașov

Mă uit rar la hotărârile comisiilor de disciplină, dar acum, după statistica dumneavoastră, încep să înțeleg că ceea ce se întâmplă la copii și juniori este din ce în ce mai grav. Nu am vrut niciodată să afirm public, dar am să o fac cu această ocazie: cel mai mare flagel al competițiilor (care generează inclusiv violența) este reprezentat de familie (tata, mama, unchiul etc.) și lipsa educației și a fair play-ului din tribune. Departe de mine gândul să acord circumstanțe atenuante antrenorilor, dar marea majoritate a sportivilor până la juniori 2 stau cu ochii pe tribune, antrenorul este pe locul 2. Am cunoscut părinți care au cultivat RESPECTUL, MUNCA, DĂRUIREA, dar și părinți pentru care odrasla trebuie să fie mai bună cu orice preț. Am la activ peste 10 turnee finale și vă spun că, filmând cu o cameră ascunsă în tribună, poți să faci un film de Oscar. Am văzut în tribune părinți care scriu golurile copiilor sau țin tabele imaginare, atunci când competiția se desfășoară fără scor, am văzut galerii care huiduie copiii de 13-14 ani de la echipa adversă, așa cum am văzut și susținători ai diferitelor echipe participante cu fair-play. Închei cu rugămintea ca părinții să acorde încredere antrenorilor și arbitrilor, să se autoeduce și apoi să își îndrume viitorii performeri. Sunt antrenor și părinte și eu trebuie să mă autoeduc. GABRIEL ARMANU – antrenor CSM Bacău

Sunt motive mari de îngrijorare. Toți vor rezultate când, de fapt, obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a da elemente pentru loturile naționale, nu de a ne califica la un turneu semifinal sau final. De aici apar problemele și aici ar trebui lucrat la Federația Română de Handbal. Dar acolo probabil copiii sunt cantități neglijabile, de aici nu se câștiga bani, aici nu sunt amenzi și nu se plătesc taxe de participare în competiție și de aceea nu se doresc investiții. În ce privește arbitrajul din România la nivelul juniorilor, este mult peste cel din Ungaria, Serbia sau Spania. Am vorbit cu foarte mulți antrenori și, în condițiile în care nu se vor schimba sistemele de desfășurare a competițiilor, sunt șanse mari să se înceapă organizarea de competiții private. MARIUS MAROCICO – antrenor CSM Făgăraș

 

Un comentariu la „Violența care distruge handbalul la nivel de juniori / Ce spun oamenii implicați în fenomen despre acest flagel

  • 02/04/2019 la 10:30
    Permalink

    Esecul vine din societatea tot mai violenta, care promoveaza „cool” prin excluderea respectului, decentei, spiritului de camaraderie. Concurenta este inteleasa gresit, rabdare zero. De cativa ani era vizibila aceasta tendinta. Masuri? Ordine si siguranta cu paza de la firme private si/sau jandarmi / politie. Jocurile au caracter public, asadar se justifica servicii publice.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.