Tendințe în aplicarea de către arbitri a unor reguli de joc
Comisia Centrală de Observatori și Delegați din cadrul FRH a elaborat, la începutul acestui an, un material referitor la aspecte discutate într-o ședință a IHF dinaintea mondialelor feminine din Spania, în legătură cu interpretarea unor reguli sau faze de joc. Cum aceste aspecte sunt foarte utile pentru antrenori și jucători, vă oferim câteva fragmente din materialul respectiv.
Jocul pasiv și presemnalizarea acestuia – dinamizarea jocului printr-o aplicare atentă a regulii, în funcție de maniera și modul de exprimare a fiecărei echipe
Cu excepția primului atac din meci, la care nu se recomandă decizia de ”joc pasiv”, la toate celelalte atacuri echipele trebuie să-și ocupe pozițiile din atacul pozițional cu un număr minim de pase și cu o deplasare cât mai rapidă din propriul teren spre semicercul advers.
Se vorbește de peste 58-60 de posesii ale mingii (atacuri) în partidele internaționale, pe când în România numărul posesiilor într-un joc este mult mai mic (uneori chiar 45), din cauza vitezei și ritmului scăzute, dar mai ales a îngăduinței arbitrilor. Această îngăduință creează greutăți echipelor care participă în cupele europene , în acele jocuri fiind o altă linie de ”pre-pasiv”.
Reluarea jocului cu aruncare de începere – poziționarea corectă, în propriul teren, a jucătorilor echipei care execută aruncarea de începere
Se recomandă ca poziția corectă a arbitrului de centru să fie pe linia de margine, la aproximativ 1 metru în terenul echipei din apărare, dar se acceptă și poziția pe linia de margine la circa 1 metru în terenul echipei care execută aruncarea de începere. Toate celelalte poziții sunt considerate greșite și lasă de loc de interpretare a deciziilor arbitrilor. Nu toate aruncările de începere de după gol trebuie corectate (uneori echipele își fac o tactică de tragere de timp din executarea incorectă a aruncărilor de începere), chiar dacă există motive solide în acest sens. Trebuie corectate în special acele aruncări de începere care se execută rapid (unele chiar direct spre poartă) și în urma cărora echipa în atac ar putea obține un avantaj neregulamentar.
Sancțiuni
Gradarea și progresivitatea sancțiunilor trebuie respectate, dar pentru comportări neregulamentare se pot dicta, încă de la primele atacuri sau imediat ce apare o comportare neregulamentară sau nesportivă gravă – direct eliminare sau chiar descalificare pentru faulturi la nivelul gâtului și al feței. Avertismentul și-a pierdut din importanță, rămâne mai mult pentru jocurile de copii și juniori. Atenție la cele 4 criterii de luare a deciziei: viteză, poziție, parte a corpului asupra căreia se face faultul și efectul faultului. Se solicită mărirea exigenței la faulturile asupra jucătorilor aflați în săritură sau care aleargă cu viteză.
Jocul pivotului
Atât faultul atacantului, cât și al apărătorului trebuie observate și sancționate de la primul atac, în egală măsură. Ce nu are voie apărătorul să facă nu îi este permis nici atacantului (blocaje incorecte, țineri și trageri de tricou/șort, îmbrățișări prelungite și ridicarea în aer a adversarului pentru a-l lipsi de un punct de sprijin tragerea din spate în semicerc și trântirea pivotului sau căderea perechii apărător-atacant pentru mascarea acțiunii neregulamentare). Lupta pivot-apărător trebuie observată atent începând cu primul atac, protagoniștii trebuie atenționați verbal imediat sau chiar sancționați dacă abaterile o impun.
Jocul apărătorilor laterali
Deși, încă din 2012, s-a schimbat percepția asupra contactului dintre apărătorul lateral și extremă, în țară sunt destule acțiuni ale apărătorului care nu sunt sancționate. Dacă extrema calcă pe piciorul apărătorului lateral aflat în mișcare, apărătorul trebuie sancționat direct cu eliminare. Dacă apărătorul lateral calcă extrema pe picior, decizia este de descalificare. Se recomandă sancționarea apărătorului lateral ori de câte ori acesta face o mișcare spre stânga sau dreapta după ce atacantul și-a început deplasarea sprte poartă iar apărătorul comite un fault din lateral.
