Adrian Petrea: ”Eu sper în continuare, până în ultimul ceas, ca lucrurile să revină la normal și Gabriel Armanu să revină pe postul de coordonator”

Rep.: Ca jucător, ai lucrat cu mulți antrenori și în țară și în străinătate. De la care din ei ai preluat lucruri pe care le folosești acum ?

Adrian Petrea: Am încercat să iau părțile bune de la fiecare și să triez părțile care nu mi-au plăcut. Am făcut un mix al lucrurilor bune și, până acum, mulțumesc lui Dumnezeu, lucrurile au ieșit bine. Mă bazez foarte mult pe comunicarea cu jucătorii, pentru că este un lucru foarte important în cadrul unei echipe. Ideea mea este că succesul va veni în momentul în care ai de partea ta o echipă și nu doar unul sau doi jucători. De aceea, eu țin foarte mult să am o comunicare foarte bună și foarte transparentă cu jucătorii. Dintre antrenorii de la care am ”furat” meserie îi pot aminti pe Petre Ivănescu, care pentru mine rămâne un mentor, apoi Aihan Omer, un nume care nu mai necesită prezentat și cu care am lucrat foarte mult, și Vladan Matic, pe care l-am avut la Pick Szeged și de la care am învățat foarte multe.

Rep.: Cu alte cuvinte, este esențial pentru un antrenor să aibă vestiarul sub control.

A.P.: Este foarte important pentru un antrenor să-și cunoască foarte bine jucătorii, să le știe tabieturile pentru că, astfel, poți discuta cu un jucător anumite lucruri în momente de stress sau în care el nu se simte confortabil. Atunci, el va ști că poate să discute cu tine și alte lucruri în afară de handbal, aici intervine acea coeziune între jucător și antrenor, e vorba de încrederea reciprocă, de acea chimie dintre cei doi. Am întâlnit în cariera mea antrenori cu care trebuia să faci ce spune el fiindcă aia este sfânt și nu mi-a plăcut stilul acesta de lucru. Fiecare jucător poate simți altfel în teren, fiecare are personalitatea lui și de aceea eu consider că este bine să existe o chimie între antrenor și jucătorii pe care îi pregătește.

Rep.: Faptul că un antrenor are în echipă foști colegi de vestiar poate constitui un impediment ?

A.P.: Câteodată da. Fiind un antrenor tânăr, m-am confruntat cu situația asta și la Reșița, și la Călărași, și la Făgăraș, și se va întâmpla și la Bacău. Câteodată lucrurile pot degenera, însă trebuie impusă o marjă de respect, iar jucătorul trebuie să știe că, deși am fost cândva colegi, acum eu sunt omul care îl instruiește și împreună trebuie să facem lucrurile să meargă bine.

Rep.: Fiindcă ai vorbit de chimia dintre antrenor și jucător, aș vrea să vorbești și despre chimia dintre antrenor și staff-ul său, mai ales că tu nu ai mers la echipe cu oamenii tăi, e cazul și la CSM Bacău.

A.P.: Da, încă nu am ajuns la nivelul unor antrenori care merg la o echipă nouă cu propriul staff  și negociază contracte și pentru acesta. Peste tot am întâlnit colective noi, dar eu mă consider o persoană foarte maleabilă și sociabilă și cred că peste tot pe unde am fost am lăsat loc de bună ziua, iar asta ține și educația pe care am primit-o de la părinți. Nu cred că lucrurile vor sta altfel la Bacău și voi face o echipă foarte bună cu George Călin, Alexandru Acsinte și Cornel Bontaș. Singurul meu mare regret este că Gabriel Armanu nu mai e coordonatorul echipei.

Rep.: În cei 5 ani de antrenorat, care a fost cea mai mare satisfacție a ta ?

A.P.: Pentru mine fiecare moment a fost satisfăcător, cu toate că eu pun o foarte mare presiune în primul rând pe mine însumi. Un defect al meu este că foarte greu mă mulțumesc, de asta cer foarte mult și de la jucători, și de la mine, asta fiindcă am fost crescut ca jucător într-un cadru de performanță, știu ce înseamnă performanța. Chiar și unele înfrângeri au fost momente de satisfacție, de exemplu atunci când am ținut piept campioanei Dinamo cu o echipă mult mai slab cotată, CSM Făgăraș. Chiar dacă am pierdut în final, a fost o satisfacție să-mi văd jucătorii evoluând cu determinare și voință.

Rep.: Faptul că te-ai întors acasă și ai obiective îndrăznețe, play-off în primul an și cupe europene în anul al doilea, reprezintă o provocare pentru tine ?

A.P.: În primul rând, vreau să menționez faptul că eu nu am ales CSM Bacău pentru că sunt băcăuan. Am ales această echipă pentru că managerul Gabriel Armanu mi-a prezentat proiectul pe care intenționa să-l ducă bun la sfârșit, iar un factor decisiv a fost reprezentat de stabilirea obiectivului pe care l-am impus, adică play-off-ul. Mi-am dorit foarte mult să antrenez o echipă cu perspective de play-off și, mai departe, cupe europene, mi s-a prezentat un proiect foarte plauzibil și de asta am ales să antrenez CSM Bacău. Faptul că sunt din Bacău e doar o coincidență.

Rep.: Faptul că omul datorită căruia ai ales CSM Bacău nu va mai fi lângă echipă te va afecta ?

A.P.: Nu pot să spun că-mi va fi ușor, pentru că am colaborat cu Gabriel Armanu de la început, cu el am discutat despre formarea echipei actuale, împreună am adus jucătorii pe care i-am dorit pentru atingerea obiectivului, el căutând și găsind soluții pentru a aduce acei jucători. Repet, pentru mine este un regret că el nu mai e coordonatorul echipei, fiindcă toată lumea handbalistică cunoaște potențialul lui Gabriel Armanu. Eu sper în continuare, până în ultimul ceas, ca lucrurile să revină la normal și Gabriel Armanu să revină pe postul de coordonator.