Falimentul aroganței și incompetenței

Ca unul care am trăit evenimentele din decembrie ’89, mărturisesc că tandemul Dedu – Vărzaru mi-a amintit de cuplul Nicolae – Elena sau ”tusea și junghiul”, cum li se spunea. Oameni rupți total de realitatea handbalului pe care l-au adus pe marginea prăpastiei și îmbuibați cu tone de aroganță față de cei care nu le cântau în strună. Cum să vii tu să spui: ”sunt cel mai hoț, cel mai urât, cel mai gras. Asta au scris despre mine ziarele, asta e. N-am răspuns din respect pentru handbal” ??? Atât a înțeles el din tot ce s-a scris despre dezastrul pe care l-a făcut în handbalul românesc. În cei aproape patru ani de când am lansat Handbal Mania, l-am ”deranjat” doar de două ori pe președintele Dedu cu întrebări legate de handbal. N-a avut bunul simț să răspundă nimic, nimic. Și nu, nu am scris nici că e hoț, nici că e urât, nici că e gras. Nici măcar când a apărut sfidător, la scara avionului care ducea naționala feminină la Skopje, cu o limuzină VIP n-am scris nimic.

Mă bucur că oamenii care au votat joi, 28 aprilie 2022, i-au arătat lui Alexandru Dedu că aroganța, infatuarea și, în cele din urmă, incompetența se plătesc. Nu doar prostia și domnia. Să pierzi în turul 2 cu voturi mai puține decât în primul tur e umilința supremă, e șpițul în dos primit de la cei sătui de o administrație falimentară. Falimentară pentru handbalul românesc, nu și penru propriile buzunare. Nu poți să duci handbalul din România la demisol și să crezi că poți să rămâi acolo doar cu politruci cărați la comandă la vot.

În ce-l privește pe noul președinte, s-a înhămat la o muncă a naibii de grea și cu responsabilități imense, în primul rând față de sectorul de copii și juniori, după părerea mea. Acolo unde oamenii au fost tratați cu ignoranță și dispreț. Acolo unde s-au numit selecționeri pe cu totul alte criterii decât competența. Acolo unde se impun jucători la loturi peste capul antrenorilor. Dacă nu se va face curățenie acolo, dacă lucrurile nu vor fi reglate la baza piramidei, totul va fi în zadar. În ce mă privește, voi rămâne la fel de apropiat de ”handbalul mic” și-l asigur pe Constantin Din că îi voi amenda fiecare ”derapaj” din acest sector și nu numai. Evident că procesul de ”curățenie” include și alte sectoare, dar sunt convins că noul președinte știe ce are de făcut. Sper doar să-și numească oameni competenți și mai ales de bună credință care să repare ce s-a stricat în ultimii ani. Îi doresc noului președinte succes și o administrație care să aibă mult, mult mai multă deschidere față de oamenii de handbal.