Competențe și complezențe în handbalul juvenil românesc

Oamenii de handbal știu și văd că sectorul juvenil se confruntă cu mari probleme sistemice, care vin din urmă, dar pe care administrația actuală nu a încercat să le rezolve cu absolut nimic. Pagina de Facebook a clubului ACS Olympic RFH, care îi aparține fostei mari handbaliste Ramona Farcău (Hniatiuc) a publicat recent un excelent material referitor la câteva din problemele cu care se confruntă handbalul juvenil românesc, pe care l-am preluat și și pe care vi-l oferim în cele ce urmează.

Discutiile in jurul (in)compatibilitatii selectionerilor de la loturile nationale de juniori pot fi interminabile, atata vreme cat asupra deciziilor acestora planeaza suspiciunea subiectivismului sau a intereselor colaterale.

Exista numeroase situatii in care selectionerii unui lot national antreneaza, in acelasi timp, LA ACEEASI CATEGORIE DE VARSTA (si) o echipa de club. Sub pretextul ca “ei cunosc cel mai bine jucatorii de la acea categorie de varsta, fiind implicati ca antrenori de club in competitiile oficiale”, rolul dual de selectioner – antrenor nu face altceva decat sa amane revitalizarea handbalului juvenil romanesc.

Concret, se nasc cateva intrebari

. Cum poate un antrenor de club, care este implicat in pregatirea echipei sale, sa bata tara in lung si-n lat, pentru a vedea toti sportivii de pe acea categorie de varsta, cata vreme antreneaza o echipa si are agenda ocupata cu programul propriei echipe? Cand o face? Cate zile pe saptamana aloca supervizarii jucatorilor pasibili de a fi selectionati la lotul national?

. Cat de obiectiva poate fi selectia atunci cand selectionerul trebuie sa aleaga intre un jucator pe care il pregateste zilnic si pe care se bazeaza in competitii cu echipa sa de club si un jucator pe care il vede o data la cateva luni sau nici macar nu il urmareste personal ci doar arunca razlet o privire pe un filmulet pe youtube sau pe tik-tok?

. Antrenorii de club numiti selectioneri cand se deplaseaza in teritoriu? Imaginati-va un antrenor din Bucuresti care trebuie sa mearga la Satu Mare sau la Vaslui la finalul meciului echipei sale pentru a observa un jucator din orasele respective. Cand ar ajunge? Nu stim cu exactitate, dar cu siguranta dupa finalul meciului de la Satu-Mare sau Vaslui.

. Din lipsa de timp sau de chef, antrenorii selectioneri pretind ca fac selectia “la turneele finale, pentru ca acolo sunt cei mai buni jucatori”. Nimic mai fals! Acolo sunt cele mai bune echipe. Exista posibilitatea ca un jucator valoros sa faca parte dintr-o echipa care nu are puterea de a ajunge la un turneu final. Ce face respectivul sportiv? Asteapta sa se califice echipa sa ca sa poata fi vazut de un selectioner priponit in scaunul de antrenor de club? De asemenea, la turneele finale selectionerii pot observa jucatori care dau randament strict datorita echipei din care fac parte, dar care individual nu ar corespunde criteriilor impuse de Federatie. Cum procedeaza? Il selecteaza doar pentru ca primeste un premiu individual sau il ignora, constient fiind ca exista si alti sportivi mai buni prin tara care nu au fost observati?

. Selectiile se fac (doar) la turneele finale? Pai nu e mai usor sa stai in tribuna, o saptamana pe la un turneu final si sa alegi 2 pivoti din 8 decat sa mergi prin toata tara, pe parcursul intregului an si sa fii nevoit sa alegi 2 pivoti din 200 de sportivi orbservati?

Concluziile sunt simple

SELECTIONERII loturilor de juniori trebuie sa fie doar antrenori de lot national, pentru ca a munci pentru ROMANIA nu implica o munca part-time, depusa pentru optimizarea veniturilor sau a extinderii sferei de relatii. A fi selectioner implica zeci de mii de kilometrii parcursi prin tara in interesul echipei nationale, sute de meciuri urmarite, pe viu, in salile de handbal, discutii cu sportivii aflati sub observare si cu antrenorii echipelor carora acestia apartin. Dincolo de munca de teren, selectionerul trebuie sa aiba acces la o baza de date a cel putin 60-70 de sportivi aflati in atentia echipei nationale a Romaniei, sa petreaca sute de ore in fata laptopului, facand analize comparative individuale pe fiecare post, astfel incat la ora trimiterii convocarilor printre cei selectionati sa nu scape fiica vreunui parinte sus-pus sau fiul vreunui conducator, care i-ar putea inlesni selectionerului drumul spre “succes” ci doar cei mai in forma sportivi, pregatiti sa dea totul pentru .

In tot acest context, Federatia ar trebui sa le ofere antrenorilor de lot o remuneratie onesta, pe masura importantei muncii depuse, nu praf in ochi, 2.000-3.000 lei / actiune. In plus, selectionerilor trebuie sa li se puna la dispozitie masina si combustibil, astfel incat acestia sa poata face deconturi reale, in intersul handbalului romanesc. La final, ca treaba sa fie treaba, dupa ce selectionerul a definitivat lotul, indicat ar fi ca nimeni sa nu ii refaca lotul din pix, trecand peste observatiile si deciziile acestuia.