Un handbalist exponențial al Sighișoarei se retrage la 31 de ani

Atunci când um handbalist sau o handbalistă de lot național decide să se retragă din activitate, mass-media geme de materiale. Chiar dacă unii nu au scris în viața lor de handbal, chiar dacă poate că „legenda” retrasă a refuzat echipa națională, menajându-se pentru banii de la club.

Acest articol este despre retragerea unui handbalist care nu a avut șansa să ajungă la echipa națională, deși poate că, la un moment dat, ar fi meritat măcar o șansă. Se numește Nicolae Pop, are 31 de ani, a jucat toată viața la Sighișoara și și-a anunțat retragerea la începutul acestui an. Nu ne cunoaștem personal, nu am stat de vorbă niciodată. L-am văzut pentru prima dată în acțiune la un turneu semifinal al Diviziei A la Brașov, în 2019. Jucător tehnic, cu atitudine, genul de luptător care trage echipa după el. N-a promovat în acel an, dar a făcut-o mai târziu, tot cu CSM Sighișoara, în 2023.

Astăzi închei un capitol important din viața mea. Sportul a fost mai mult decât antrenamente, competiții sau rezultate. A fost o școală care m-a format ca om, m-a învățat disciplina, respectul, munca și să nu renunț niciodată. Pentru toate lecțiile, emoțiile și experiențele trăite, sunt recunoscător. Plec cu sufletul plin și cu convingerea că sportul va rămâne mereu parte din mine. Mulțumesc pentru tot! Nicolae Pop

A fost un jucător iubit de public, tocmai fiindcă nu s-a dat niciodată la o parte și, mai mult decât atât, un model pentru colegii mai tineri. Iată mesajul tânărului său coechipier, Andrei Mailat:

„Frate,

Astăzi nu se termină doar o carieră, se închide un capitol uriaș din viața ta – și din viața mea, pentru că am fost acolo la fiecare pas. De la primele pase, la primele victorii, la înfrângeri care ne-au făcut mai puternici, la seri târzii în cameră vorbind despre visuri, frici, meciuri și momente din viață care ne-au schimbat.

De la 16 ani, când am venit la echipa de seniori, m-ai luat sub aripa ta. M-ai crescut, m-ai format și m-ai învățat doar lucruri bune: dorința, motivația și sacrificiul de a juca, dar și cum să fii om, nu doar sportiv.

Ai fost mai mult decât un coleg de echipă. Ai fost coleg de cameră, coleg de pase, sprijin în momente grele și motiv de râs în cele mai dureroase situații. Dar mai presus de toate, ai fost și vei rămâne fratele meu mai mare – cel care m-a tras după el, m-a învățat să nu renunț și să joc cu inima, nu doar cu mâinile.

Vreau să-ți mulțumesc nu doar pentru tot ce am trăit pe teren, ci și pentru sportivul și omul care sunt astăzi. Din felul tău de a munci, de a respecta, de a lupta și de a rămâne om în orice situație am învățat ce înseamnă adevărata valoare.

Ai lăsat pe teren sudoare, durere, bucurie și suflet. Ai ridicat oameni, ai inspirat copii inclusiv pe mine, ai arătat ce înseamnă respectul pentru joc și pentru echipă. Handbalul Sighișorean te va purta mereu în istoria lui, iar tu vei rămâne un nume spus cu mândrie de toți cei care iubesc acest sport.

Drumul tău nu se oprește aici. Doar se schimbă direcția. Iar eu sunt mândru că am avut onoarea să merg o bucată din acest drum lângă tine, voi fi mereu lângă tine indiferent de momente!

Mulțumesc pentru pase, pentru sfaturi, pentru certuri care ne-au unit și pentru prietenia care nu se retrage niciodată.

Respect, frate!”

Când o retragere generează astfel de reacții, înseamnă că acea carieră a fost una de succes, chiar dacă nu s-a aflat în lumina reflectoarelor.

Felicitări, Nicolae Pop, și mult succes în tot ceea ce urmează pentru tine!