INTERVIU (1) / Ovidiu Mihăilă: ”Am avut o generație campioană mondială care s-a risipit prea ușor”

La final de an 2019, Handbal Mania vă prezintă un interviu cu unul din antrenorii ”în vogă” din Liga Florilor. Ovidiu ”Coco” Mihăilă a avut parte de un an zbuciumat, în care a trecut la handbalul feminin, după ce a fost demis de la Steaua în vară, în urma unui sezon în care echipa militară a disputat peste 60 de meciuri oficiale. În prima parte a interviului, am discutat cu tehnicianul Gloriei Buzău despre diferențele dintre handbalul feminin și masculin, dar și despre recent încheiatul campionat mondial.

Rep.: Se poate spune că 2019 a fost un an special pentru antrenorul Ovidiu Mihăilă?

Ovidiu Mihăilă: Anul 2019 a fost unul special, într-adevăr. A fost un an în care, în prima lui parte, am acumulat un bagaj de cunostințe diferit de cel pe care-l aveam în „viziunea mea” ca antrenor, datorită jocurilor din SEHA LEAGUE, ca antrenor al echipei Steaua București . La asta s-a adăugat și faptul că, mai apoi, au existat anumite aspecte pe care nu doresc să le mai scot în evidență. Cea de-a doua parte a acestui an chiar a fost una deosebit de specială, una pe care nu o anticipasem, e vorba de trecerea mea, pentru moment sau pentru totdeauna, asta rămâne de văzut, în handbalul feminin. Ceea ce pot spune cu siguranță este că nu regret nimic, ba, dimpotrivă, mi-am descoperit lucruri noi din interiorul meu. Echipa este pe un drum bun, oamenii din handbalul feminin m-au sprijinit și încurajat și le mulțumesc pe această cale, iar omului ROMEO ILIE și celorlalte persoane din jurul echipei le datorez foarte multe, pentru că, prin tot ceea ce au făcut, m-au ajutat ca această schimbare să nu-mi afecteze calitațile mele și ideile mele ca antrenor. Nu în ultimul rând, le datorez  mult și fetelor de la Gloria Buzău, care au făcut tot posibilul pentru ca, atât eu, care am crescut în performanță și îmi doresc să fac și aici lucruri deosebite, cât și ele, să trăim într-un climat de performanță sportivă. Tocmai de aceea am așteptări mult mai mari de la ele pentru anul viitor. În concluzie, anul 2019 a fost unul special, iar 2020 trebuie să fie unul foarte special.

Rep.: Care sunt diferențele esențiale dintre handbalul masculin și cel feminin ?

O.M.: Diferențele constau, în viziunea mea, în puterea anumitor cluburi de a transfera jucatoare străine de mare valoare, componente ale unor echipe naționale medaliate la competiții internaționale, ceea ce la băieți este destul de greu. În contextul acestor posibilități, lucrurile se pot discuta pe două laturi diferite. Pe de o parte, jucătoarele străine valoroase cresc nivelul Ligii Florilor, care a devenit un campionat atractiv pentru aceste jucătoare. Pe de altă parte, marea problemă o reprezintă imposibilitatea handbalistelor crescute în România, de niște oameni pasionați și dornici de a pune umărul la creșterea de jucătoare de perspectivă (pentru că mai există și astfel de oameni, chiar dacă nu sunt motivați financiar cum ar merita), de a juca la echipele de club 60 din 60 de minute, pentru a progresa constant și pentru a lărgi aria de selecție pentru echipa națională de senioare. Aceasta reprezintă, de fapt, o mare problemă, iar ceea ce s-a întâmplat la ultimul Campionat Mondial reflectă exact aceste aspecte.

Rep.: Cum ai caracteriza într-un cuvânt rezultatul obținut de naționala feminină la mondiale?

O.M.: Dacă ar fi să caracterizez rezultatul echipei naționale de la ultimul mondial într-un cuvânt,  acela ar fi INCONSTANȚA, iar de aici am putea defalca acest cuvânt spunând că am suferit din mai multe puncte de vedere: psihologic, fizic, relațional, dar și din punct de vedere tehnico-tactic. Eu cred că toate aceste lucruri au dus la un joc inconstant, alternând momente bune, care au fost puține, din păcate, cu momente care au reflectat cele spuse mai sus. Cu toate acestea, eu cred că trebuie să avem încredere în echipa națională de fete, pentru că, în acest moment, este singura echipă care are șanse mai mici sau mai mari de o calificare la Jocurile Olimpice, competiția cea mai importantă în viziunea unui sportiv de performanță.

Rep.: Țările care au cele mai bune campionate din lume, Ungaria și România, nu s-au clasat în primele 10 la mondiale. Care crezi că sunt cauzele?

O.M.: Cred că în Ungaria e aceeași situație ca și în România. Au pătruns jucătoare de valoare, a se vedea cazurile Gyor și Ferencvaros, unde sunt jucătoare străine cu jocuri tari în Champions League, iar celelalte echipe, care au jucătoare maghiare în majoritate, nu au jocuri internaționale puternice. Dar, din ceea ce am văzut eu la acest mondial, și din discuții cu oameni din segmentul feminin mult mai în măsură să vorbească decât mine (de exemplu, doamna Bora și domnii Tadici, Burcea, Roșca, Ilie, precum și alți antrenori valoroși de la fete), care am privit de la TV acest mondial feminin, am sesizat o echipă națională a Ungariei formată în mare parte din jucătoare care anul trecut au câștigat campionatul mondial de tineret. Iată că aceste tinere jucătoare au continuitate, în timp ce România a avut o generație campioană mondială care, după părerea mea, s-a risipit prea ușor. Așadar, eu consider că cele două țări au cele mai tari campionate datorită  jucătoarelor străine, ceea ce a dus și la rezultate foarte bune ale echipelor de club.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *