Acuzații grave la adresa staff-ului naționalei de junioare, ce răspunde antrenoarea Carmen Cuibar

Atmosfera din cadrul naționalei de junioare este pe cale să sară în aer. Mama uneia dintre handbalistele aflate la campionatul mondial din China a postat pe un grup specializat un rechizitoriu dur la adresa antrenoarelor. Vă oferim câteva fragmente din postarea Adrianei Vitan Balint.

„Bună ziua! Sunt mama Mariei Balint, de la echipa națională de junioare care este acum în China și fac apel la dumneavoastră, poate cineva normal la cap este în măsură să explice aceasta fază. Se scoate o jucătoare de pe teren în minutul 29:34 ca să se introducă o jucătoare care a stat pe bancă toată repriza, doar ca să joace până la pauză, ca apoi să stea iar pe bancă toată repriza a doua.

De ce ar face un antrenor asta cu un jucător? Nu prima oară, nu a doua oară, ci aproape în fiecare meci, un an întreg. Care ar fi motivul, altul decât scopul vădit de a-l face pe jucător sa își piardă încrederea în el?

Vă atașez foaia de joc cu Islanda, ca să vedeți timpul total de joc, respectiv 39 de secunde pe un meci întreg. Nu e ceva ce vedeți toată ziua. Suntem dovada vie că la naționala României ajung și copii care nu dau nimic nimănui și pot depune oricând mărturie și în orice context, în fața oricui, pentru acest lucru.

O să revin după ce se termină turneul, ca să nu pun presiune pe aceste fete minunate, care ne-au adus trofee și medalii până în toamna anului trecut și care acum sunt speriate, timorate, îngrozite, victime ale bullying-ului și pedepselor permanente. Sunt copii care nu au avut vacanțe de ani de zile, sunt plecate de acasă de la începutul lunii iunie și nu au primit o laudă, o felicitare sau o încurajare toată vara. Această teroare trebuie să înceteze URGENT și cu orice preț. O să vă povestesc tot felul de groznicii care ar distruge și un om mare.

Maria deja are contract de la 1 septembrie cu un club din liga spaniolă, pentru că, în dulcele obicei strămoșesc, din ce aruncă românii, șlefuiesc și scot valori străinii.

O fac pentru fetele care rămân aici, pe care le admir și le iubesc ca pe copilul meu, cărora le-am urmărit evoluția, durerile, lacrimile și sacrificiile, ani la rândul, în speranța că se va face ceva pentru ele, o fac pentru sănătatea lor fizică, psihică și emoțională, majoritatea fiind minore în formare, copii care pot rămâne cu traume pe viață. Or, România are nevoie de campioane cu personalitate și demnitate pe teren, nu de jucători mediocri, timorați și obedienți.

De Sf. Maria, în echipa României din China erau 11 jucătoare care își serbau onomastica. 11!!!  A fost zi de pauză, cu toate astea, nu au primit nici măcar o urare, nu au avut telefoane deloc, nici măcar 15 minute, ca să le felicite părinții sau buncii de acasă. Erau pedepsite, starea normală, permanentă.”

Am solicitat un punct de vedere antrenoarei principale a lotului aflat în China. Iată punctul de vedere pe care ni l-a transmis Carmen Cuibar.

„Pot afirma cu tărie că īn fiecare minut petrecut la acest lot nu a existat nicio acțiune care să pună presiune, să discrediteze sau să lezeze în vreun fel vreuna dintre fete. Alături de colegi, am avut cerințe vizavi de disciplină, de implicare în antrenamente, de respectarea sarcinilor tactice, lucruri normale în orice echipă. Nu cred că e deplasat a cere cuiva să nu întârzie la masă, să arate respect față de grup, etc. Nu cred că o lungime de teren alergată la finalul unui exercițiu dintr-un antrenament înseamnă bullying.
Un exemplu concret, chiar din acuzațiile la care am fost solicitată să răspund, ziua de Sfânta Maria. Grupul era în holul hotelului, așteptam să mergem la masă. Cei din staff am zis „La mulți ani, Măriilor!”, iar două dintre fete ne-au „atenționat” că nu e ok urarea, pentru că ne aflăm īn ziua Adormirii Maicii Domnului, zi īn care nu s-ar face urări. De aici a pornit o discuție, cât se poate de relaxată, o mică „dezbatere” pe această temă, staff, jucătoare, īmpreună. Fetele au avut telefoanele un anumit timp pe zi pentru a ne ține departe de discuțiile de pe rețelele de socializare. Problema a fost diferența de fus orar.
E un exemplu din care cred că poate reieși destul de limpede o diferență între ceea ce īnseamnă realitatea din sânul echipei și acuzații nefondate răspândite și rostogolite.
Altfel, ar fi multe de spus despre aceste situații în care astăzi mă aflu eu și colegii mei, ieri au fost alți oameni, mâine vor fi alții, fie la loturile naționale, fie la cluburi. Dar mi-e greu să īnțeleg de ce sunt expuși copiii prin astfel de scandaluri artificiale, lucruri care le dăunează īn final tot lor, chiar īn dezvoltarea aceasta sportivă și umană despre care se vorbește.
Din respect pentru munca și interesul pe care īl arătați fenomenului, din respect pentru cei care vă citesc, am ales să vă răspund și la această temă. Sper să mă înțelegeți că nu voi putea face acest lucru la fiecare comentariu din mediul online 🙂
Închei prin a spune că am avut oameni din conducerea federației tot timpul cu noi, aici în China iar orice lucru legat de atitudine sau comportament ne poate fi ușor analizat.”