Flaviu Sâsâeac: Tinerilor handbaliști li s-a deschis o poartă, nu li s-a închis în nas o ușă

Ultima ședință a Consiliului de Administrație al Federației Române de Handbal a generat o mulțime de discuții și discursuri emoționale. Președintele FRH l-a transformat pe președintele Potaissei Turda, Flaviu Sâsâeac, în inamicul nr. 1 al handbalului românesc. Am profitat de prezența mea la Turda, la turneul final al handbaliștilor juniori 2, pentru a realiza un interviu cu Flaviu Sâsâeac, în care puteți afla argumentele care au stat la baza deciziilor luate de Consiliul de Administrație.

Rep.: Care este opinia dumneavoastră vizavi de tot această tevatură iscată de desființarea sau nedesființarea campionatului de tineret?

Flaviu Sâsâeac: Trebuie să facem diferența între opiniile pe subiecte de handbal generate de argumente, într-o direcție sau alta, și lucrurile care sunt duse în zona unor elemente personale, elemente de campanie sau precampanie. Aici, la Turda, sunt 25 de ani de când mă ocup de acest club și de 15 ani la nivelul dorit de performanță, noi am avut ca obiectiv principal producerea de jucători de handbal, dacă se poate de la nivelul municipiului Turda sau chiar jucători aduși pe parcurs care au fost formați în principal la Turda. În calitatea de reprezentant al unui club formator, care a dat tuturor loturilor naționale o sumedenie de sportivi de-a lungul anilor, mi-am format o părere împreună cu staff-ul meu, împreună cu oamenii care colaborez în club, că nu decid aici singur lucrurile, având antrenori foarte buni și un staff competent.

Concluzia noastră, în foarte mulți ani de zile, a fost că există o formulă câștigătoare în zona cea mai sensibilă a handbalului, aceea de trecere de la juniorat la seniorat. Acea zonă trebuie asigurată, trebuie dezvoltată și trebuie întărită prin număr de jucători și prin calitatea unor jocuri care să determine această trecere. Trecerea nu se face întâmplător, nu se face nici cu jocuri slabe și nici cu un număr mic de seniori proaspăt trecuți de juniorat și atunci, în cele două mandate și aproape al treilea care se finalizează în Consiliul Administrație, formula pe care am găsit-o cea mai potrivită pentru trecerea de la juniorat la seniorat a fost cu jocuri în divizie, în care să avem cât mai mulți seniori tineri care să dobândească o experiență sporită, o experiență amplă, cu minute multe jucate cu echipe care se bat la promovare. Această formulă a făcut ca la Turda să avem, în acest moment, 10 jucători formați de la zero de noi, care ocupă mai mult de jumătate dintre cele 18 locuri pe care le avem la Liga Naţională și asta nu în condiții de dificultăți în campionat, ci în zona cupelor europene. Cei mai mulți dintre ei au fost convocați la loturile naționale, unii sunt componenți actuali pe diverse categorii de vârstă.

Ceilalți colegi care au susținut această opinie a mea sunt tot din zona formatorilor. De exemplu, domnul profesor Ghervan a fost unul dintre cei pe care noi, la Turda, când ne-am apucat de proiect, i-am luat ca exemplu de bune practici în creșterea tinerilor jucători. Dacă opinia mea nu este avizată, domnul Ghervan este dublu câștigător al acestui campionat de tineret. De ce credeți că dumnealui, care se poate folosi ca imagine de aceste rezultate remarcabile în materie de tineret, consideră că acest campionat nu este potrivit pentru ce are nevoie handbalul românesc? Îl avem apoi pe domnul Armanu, care a format niște generații de jucători extraordinar de buni la Bacău și peste tot pe unde a umblat. Putem înșira zeci de jucători care joacă în Liga Națională formați de Gabriel Armanu la Bacău.

De ce aceste persoane au decis o strategie diferită de cea a președintelui? Pentru că, după trei ani de zile el a încercat să implementeze o idee, care nu e rea, dar a încercat să o implementeze eronat, nu cred că o fi fost rea voință, cred că mai mult din lipsă de experiență și din necunoașterea fenomenului. Dânsul, ca fost arbitru, nu a avut o tangență foarte mare cu zonele de pregătire, de creștere a sportivilor. Practic ideea dânsului ar fi putut fi utilă handbalului să vină, în opinia mea, proiectată după un anumit interval de timp, minimum șase ani, în care să obligi echipele să formeze juniori 3, apoi juniori 2 și 1 și abia apoi să pretinzi echipe de tineret de la care să ai așteptări că vor oferi mulți seniori tineri care pot concura în meciuri competitive. Acesta a fost motivul pentru care mi-am menținut această părere în fiecare an dar, pe parcurs, s-a înmulțit numărul de colegi care mi-au susținut opinia observând, de la un an la altul, că acest campionat de tineret nu produce nimic, ba chiar a determinat slăbirea Diviziei A până aproape de extincție, dar și pierderea multor juniori 1, care s-au orientat către zone de învățământ sau de job în afara handbalului.

Rep.: Un alt reproș care vi se aduce este cel legat de eliminarea obligativității asigurărilor.Cum explicați acest lucru?

F.S.: Manageriez un club de handbal și știu ce înseamnă beneficiul unei asigurări, dar știu si cât de greu e să obții așa ceva în zona sporturilor considerate de risc. Aceste asigurări formale pe care federația le cere ca o condiție de înscriere în campionat nu au nicio legătură cu ceea ce trebuie să ofere în mod real o asigurare. Practic, atunci când un club semnează un contract cu un jucător, îl transferă și îl înregimentează în propria structură negociază cu acel jucător clauzele unui contract. Acel contract asigură un beneficiu financiar jucătorului, îi asigură niște condiții în care acesta se pregătește și generează niște obligații. El este reprezentat, în marea majoritate a cazurilor, de personal calificat, avocat sau impresar, care percep tarife pentru aceste elemente de consultanță. În acele contracte se prevăd elementele medicale ale contractului – când intervin accidentări, pe ce durată și în ce condiții se soluționează între club și jucători, de cele mai multe ori clubul este îndatorat a plăti tot ce înseamnă recuperare, operație și chiar și salariul jucătorului. Cel care ar trebui să fie avantajat de o asigurare trebuie să fie clubul, dar aceste asigurări formale nu generează o favoare cluburilor, însă aceiași asiguratori pe elemente formale nu asigură aproape nimic și mai și caută în foarte multe locuri cum să nu-ți dea banii în loc să ți-i dea.

Riscul și-l asumă clubul, iar o asigurare serioasă, am făcut un calcul la cea mai bună companie din România în domeniu, generează pe un contract mediu al unui sportiv de Liga Națională o taxă anuală a poliței anuală de 4000 de euro. Dacă asiguri 15 jucători cu 4000 de euro, sunt 60.000 de euro anual. Ce cluburi pot să pună jos pentru o poliță atractivă, la începutul sezonului, plătit 60000 de euro? Cred că prea puține, ne pică cluburile precum țiglele la furtună, nu putem obliga cluburile la așa ceva, dar mi se pare mult mult mai constructiv să introducem în contract aceste clauze care reglementează raporturile medicale, iar riscurile să și le asume clubul.

Rep.: O altă acuzație este că ați permis antrenorilor fără școală să stea pe bancă în orice condiții în România.

F.S.: Nu. Este un element trunchiat, luat din context. Am avut o singură solicitare, la capitolul antrenor cu portarii. Se acordă un al cincilea ecuson începând cu următorul sezon și acesta este alocat antrenorului cu portarii, care este o meserie de nișă la noi, ca să zic așa, nu sunt foarte mulți calificați pe această poziție. Sunt foști portari de carieră care se orientează către această profesie, care nu este încă acoperită din punct de vedere al necesarului pentru Ligile Naționale, nici la masculin, nici la feminin. Și atunci, dacă tot a venit acest ecuson și se creează un context pentru această profesie, am considerat că trebuie să le dăm o șansă. Eu n-am cerut să se elimine calitatea de antrenor în ce privește acest ecuson, am cerut doar strict pentru un an de zile acceptarea și celor care sunt înscriși la cursurile școlii naționale de antrenori, nu oriunde.

Mai mulți dintre colegi au considerat, însă, că trebuie să fie minimum antrenor categoria a treia și această propunere a trecut. Eu am făcut mai multe propuneri, argumentele le-am prezentat de fiecare dată și am gândit aceste argumente în favoarea handbalului. Întotdeauna a existat un vot final, la acest capitol nu s-a admis propunerea mea, dar, așa cum v-am prezentat, nu era o propunere rău intenționată, ci una care să genereze un pas de trecere pentru ca acești tineri antrenori în domeniu să se poată forma.

Rep.: În final, să revenim la primul subiect, campionatul de tineret, care suscită atât de multe discuții. Transmiteți-le un mesaj părinților copiilor îngrijorați de cariera acestora după încheierea junioratului în handbal.

F.S.: Înainte de orice, acești părinți, acești tineri sportivi care aspiră la a face saltul de la juniorat la seniorat, când e vorba despre astfel de subiecte, trebuie să observe foarte atent cine face propunerile și să vadă argumentele pentru acele propuneri, nu să se lase influențați de comunicate fake news sau de tot felul de reacții din partea unor persoane care, până în prezent, nu au dovedit că au creat ceva pozitiv în handbalul românesc. Sunt niște centre importante din țară care au susținut ideea Diviziei A, iar acești părinți trebuie să se bucure, acești copii care fac pasul spre seniorat trebuie să se bucure că li se creează mai multe locuri. Acel campionat de tineret, prost implementat de  președintele Federației Române de Handbal, a avut o medie de sub patru jucători tineri seniori / echipă atât la feminin, cât și la masculin, prezența tineretului a fost jalnică. În formatul propus de mine și adoptat de Consiliul de Administrație se oferă posibilitatea a minimum șase astfel de tineri sportivi trecuți la seniorat să joace meciuri foarte puternice cu echipe din liga a doua, care astăzi, la masculin, de exemplu, înseamnă Steaua, Odorhei, Oradea, Reșița probabil și altele care nu-și rezolvă problemele financiare. Așadar, e vorba despre un număr de minimum șase astfel de sportivi, iar aceste echipe nu se vor transforma în echipe de juniori, pentru că maxim șase juniori pot să facă parte din ele și mai oferă și posibilitatea a doi seniori mai mari de 23 de ani care fie vin după accidentări, fie sunt încă neacomodați la echipele la care s-au transferat sau au jucat mai puțin la ligă. Acești jucători sunt, bineînțeles, jucători de valoare care sunt folosiți alături de colegi mai tineri, aceștia se regăsesc și în echipa adversă, practic vor fi jocuri mult mai tari și se va face mult mai ușor trecerea la seniorat a unui număr mai mare de tineri sportivi.

Așadar, practic, tinerilor li s-a deschis o poartă, nu li s-a închis în nas o ușă, cum s-a sugerat cu interese cu iz de candidatură la vreun eventual mandat. Noi n-am făcut aceste decizii cu gândul la vreo candidatură, ci am făcut-o pentru handbal, așa cum am luat toate deciziile și așa cum am produs de-a lungul anilor foarte mulți jucători. Uitați-vă cine propune și uitați-vă cine critică. Care este experiența în creșterea copiilor la cel care critică și care este experiența celor care oferă niște soluții pe care eu și colegii mei le-am considerat viabile pentru handbalul românesc?

Câteva cifre ale campionatului de tineret

• în ultima etapă a sezonului regulat, sportivii din categoria „tineret” (2004-2005) înscriși în rapoartele de joc au reprezentat un procentaj de 23,3% la feminin și 28,3% la masculin;
• în aceeași etapă, juniorii au fost în procentaj de 64,5% la feminin și 58,47 % la masculin;
• în ultima etapă a sezonului regulat, 5 echipe din Liga Națională (3 la feminin și 2 la masculin) nu au utilizat niciun jucător din categoria „tineret”.