Exclusiv / Dragan Djukic: ”În sport, nu e important de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici”

Vă prezentăm astăzi cea de-a doua parte a interviului cu antrenorul echipei feminine CSM București, Dragan Djukic, în care veți putea citi despre ce l-a determinat să accepte oferta clubului bucureștean, dar și ce mesaj le transmite iubitorilor de handbal din Odorhei. Și o precizare plină de învățăminte: la finalul partidei, l-am așteptat pe tehnicianul sârb după ce a dat declarații televiziunii publice și după ce s-a întreținut cu antrenorul celor de la CSM Roman și l-am întrebat dacă trebuie să aștept să stea de vorbă cu echipa, după meci. Dragan Djukic a replicat: ”eu le spun jucătoarelor ce am de spus înainte de meci, nu după, vă stau la dispoziție pentru orice întrebare”.

Rep: Ați venit la un club care a concediat mulți antrenori, nu vă e teamă că veți avea aceeași soartă, dacă rezultatele nu vor veni rapid ?

Dragan Djukic: Asta e viața antrenorilor. Fostul mare antrenor de baschet, Božidar Maljković, care e acum președintele Comitetului Olimpic din Serbia, are o vorbă: antrenorii trebuie să aibă mereu valiza pregătită. În Norvegia, la Kristiansand, am fost întrebat: ”sunteți noul antrenor ?”, iar eu am răspuns: ”sunt cel mai nou antrenor al echipei”. Chiar nu mi-e teamă, n-am venit aici să iau ceva de la cineva, am venit cu inima deschisă să încerc să construiesc ceva cu oamenii de aici, cu jucătoarele mele. Dacă jucătoarele sau clubul nu mă vor mai dori, nu voi fi nemulțumit, pentru că, de obicei, eu dau totul, iar dacă eu sunt împăcat cu mine însumi și știu că am dat tot ce puteam, chiar nu-mi fac griji. Întotdeauna, cineva te alege, iar acel cineva trebuie întrebat dacă e mulțumit sau nu. Ceea ce ține de mine e să iubesc handbalul, să mă gândesc la asta zi și noapte și să dau tot ce am mai bun, și vă asigur că le voi cere tuturor celor din jurul meu, staff, jucătoare și conducere, să muncească mult mai mult, fiindcă eu cred în trei lucruri: muncă, muncă și muncă. Toate celelalte se bazează pe asta și vreau ca toată lumea care lucrează cu mine să știe acest lucru.

Rep.: Ați reușit să stabiliți o legătură între dumneavoastră și jucătoare, ținând cont și de faptul că aveți multe vedete în echipă ?

D.D.: Deocamdată, e dificil, am avut la dispoziție doar câteva zile și câteva antrenamente. Lumea trebuie să aibă încredere în tine, iar asta se construiește în timp, eu cred că totul e să-i aduci pe toți să creadă în aceleași idealuri și să lupte împreună pentru ele, asta am făcut de-a lungul carierei mele. Conform filosofiei mele de antrenor, în sport, iar viața ne-a demonstrat asta, cu galacticii de la Real Madrid la fotbal sau cu PSG la handbal, cea mai mare vedetă trebuie să fie echipa. Echipa este cea care aduce rezultate, dacă voi reuși să aduc vedetele noastre să fie parte a echipei, asta va însemna jumătate din succes, restul înseamnă muncă. Vreau să vă spun că, până acum, nu am avut niciodată vreo problemă cu profesioniștii, problemele le-am avut cu oamenii care nu au tratat acest sport la nivelul la care handbalul merită să fie tratat. Nu vei avea niciodată probleme cu sportivii cu ambiții mari, cu o dorință enormă, fiindcă ei te vor împinge și pe tine să muncești mai mult, iar mie îmi place asta foarte mult. Sunt câțiva jucători pe care i-am antrenat și care acum sunt vedete ale handbalului, cu care am rămas prieten și după aceea, un exemplu este Andy Schmid. Tot ce vreau acum este să muncesc împreună cu jucătoarele mele, îmi plac foarte mult și consider că echipa mea e cea mai bună din lume, iar eșecul lor ar însemna și eșecul meu.

Rep.: Ați pomenit de experiența de la Odorhei, acolo a luat ființă o nouă echipă, vă rog să transmiteți un mesaj celor de acolo.

D.D.: În primul rând, vrea să spun că mi-a făcut plăcere să lucrez la Odorhei, o zonă care iubește foarte mult handbalul. Eu sunt sigur că oamenii de acolo vor susține noua echipă din toată inima, dar nu trebuie să uite ceea ce vechea echipă, care acum nu mai există, a oferit comunității. Consider că dacă dăm uitării trecutul, nu avem niciun viitor. Îi asigur de toată simpatia mea, comunitatea de acolo are nevoie de handbal, eu sunt mare iubitor de handbal, nu doar un antrenor, și a fost cu-adevărat foarte trist că unul din cele mai importante cluburi din ultimii 10 ani a dispărut în acest fel. Din păcate, asta s-a întâmplat mai mereu în ultimii ani în România, în fiecare an a mai dispărut o echipă și asta e trist. Și ca să termin acest mesaj, în sport nu e important de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici. Nu vă uitați trecutul și ridicați-vă din nou.

Foto: csmbucuresti.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.