Dragan Djukic: ”Sunt necesare schimbări radicale în calendarul competițional”

Rep.: Ați urmărit desfășurarea campionatelor europene și ați declarat pentru portalul macedoanean de handbal ”G-Sport” că marea perdantă a acestor europene a fost CSM București. Vă rog să faceți o trecere în revistă a celor petrecute la acest turneu final.

Dragan Djukic: Fiecare a văzut aceste europene în felul său. Franța a demonstrat din nou că știe să organizeze foarte bine marile competiții, iar finala dintre campioana olimpică și cea mondială a demonstrat că este foarte greu să învingi același adversar în cadrul aceleiași competiții, mai ales dacă e vorba de echipa gazdă. Un lucru inedit al turneului a fost că aceleași echipe s-au întâlnit în meciul de deschidere și în ultima partidă, iar rezultatul a fost aproape identic, doar că, a doua oară, pe merit, în favoarea gazdelor. Impresia mea este că antrenorul francez Olivier Krumbholz și-a gestionat echipa în cea mai bună manieră de-a lungul competiției, rotind jucătoarele și oferindu-le mereu roluri noi, crescând nivelul echipei pe măsură ce se apropia finalul competiției. Rusia a practicat, de asemenea, un handbal de înalt nivel, chiar dacă a avut unele înfrângeri ”calculate”, fapt ce a afectat poziția în clasament a altor echipe, ceea ce eu consider a fi un dezavantaj al acestui sistem competițional. Fenomenala Vyakhireva a arătat din nou că este o jucătoare unică în handbalul actual. Personal, echipa care mi-a plăcut cel mai mult a fost Germania, care are la dispoziție un lot de jucătoare de mare viitor.

În ceea ce privește amintirile pe care eu și jucătoarele pe care le antrenez le avem de la acest truneu final, nu sunt dintre cele mai plăcute. E adevărat că nouă dintre ele au jucat în fazele superioare ale europenelor, însă rămânem cu accidentările grave ale celor două jucătoare foarte importante pentru noi, Cristina Neagu și Amanda Kurtovic, care vor lipsi de pe teren perioade îndelungate. Acesta e un motiv în plus pentru ca echipele de club și cele două federații internaționale, EHF și IHF, să se așeze la aceeași masă pentru a face schimbări radicale în calendarul competițional. În formula actuală, cu turneele finale programate la jumătatea sezonului echipelor de club, ajungem în situații de supra-încărcare a jucătoarelor, iar handbaliste dintre cele mai bune, cele pentru care spectatorii vin la sală, suferă accidentări grave. Desigur că absențele lui Neagu și Kurtovic au influențat clasările finale ale naționalelor lor, însă cel mai mare impact va fi suferit de clubul nostru.

Rep.: Ați participat, în aceeași perioadă, și la cursurile de Master Coach. Unde credeți că ne aflăm noi în acest moment și cum vedeți situația actuală din handbalul românesc ?

D.D.: Cert este că există potențial, unul mai bun în privința handbalului feminin, la acest moment. Rezultatele obținute în ultima perioadă pot oferi speranța unor performanțe mai bune, iar vârful acestei generații ar putea fi reprezentat de Jocurile Olimpice din 2020, unde, beneficiind de o Cristina Neagu sănătoasă și aflată la deplina maturitate, orice e posibil. Pe de altă parte, deși pare greu de crezut, singurele selecționate care nu s-au interesat de jucătoarele pe care le conduc au fost România și Serbia, cu care nu am avut nicio formă de contact în relația club – echipă națională. Cum procedează alții ? Păi o să vă dau exemplul selecționerului Norvegiei, Thorir Hergeirsson, care a fost la București, a asistat la antrenamentele echipei noastre, a asistat la antrenamentele noastre, a discutat cu Amanda Kurtovic, dar și cu staff-ul de la CSM București, a urmărit și un meci din Champions League… Și nu a fost doar o întâmplare, fiindcă același lucru l-a făcut cu jucătoarele norvegience care evoluează în Ungaria.

În final, vreau să remarc felul în care este tratat handbalul feminin în România, adică la cel mai înalt nivel. Cele mai importante meciuri din competiția internă sunt transmise în direct, sălile sunt pline, iar echipele sunt puternice. E de-ajuns să menționez și faptul că, în afară de CSM București, care participă în mod regulat în fazele superioare ale Champions League, România are două echipe în faza grupelor Cupei EHF. De asemenea, consider că televiziunea națională a acoperit campionatele europene într-o manieră foarte bună, nu doar din punct de vedere al transmisiilor, dar și al analizelor realizate, al experților invitați, printre care s-au numărat multe femei. Sigur că această stare de fapt trebuie să cunoască o continuă îmbunătățire, deoarece eu cred că în România există dorință, expertiză și entuziasm pentru asta. În acest sens, va trebui să muncim cu toții, umăr la umăr, pentru a construi un viitor cât mai luminos pentru handbalul românesc.

Foto: ehfcl.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.