EXCLUSIV / Selecționerul Marius Dănuleț, despre evoluțiile naționalei de cadete la Jocurile Mediteraneene

Echipa națională de cadete a câștigat Jocurile Mediteraneene disputate la Podgorica săptămâna trecută (vezi rezultatele AICI). Desigur că decizia organizatorilor de a nu le acorda trofeul fetelor noastre, deoarece România nu e membră a Confederației Mediteraneene de Handbal a generat polemici și nemulțumiri însă, dincolo de acestea, rămâne o competiție utilă pentru generația 2006/2007. L-am rugat pe antrenorul principal Marius Dănuleț să ne vorbească despre participarea României la turneul din Muntenegru.

”Încă de la primirea invitației de a participa la acest turneu, am răspuns cu convingere afirmativ, știind cât de necesare și importante ne sunt jocurile la nivel internațional. Chiar după turneul din Ungaria am declarat că este nevoie de cât mai multe meciuri internaționale, iar acceptarea participării a fost ceva firesc. chiar dacă invitația a fost primită pe „ultima sută de metri”.

Despre selecție

A fost făcută având la bază un nucleu de 10 jucătoare care au participat la acțiunea din Ungaria, la care s-au adăugat 8 sportive noi. Strategia pentru întreaga perioadă de pregătire din acest an este aceea de a crea un nucleu solid, cu cel puțin două jucătoare de nivel apropiat pe post, ca să reușim să avem soluții viabile pentru Campionatul European U-17 de anul viitor. Pentru a identifica aceste soluții, vom aduce în permanență sportive noi (cam 30 %) de la o acțiune la alta, pentru a le testa în condiții de competiție internațională. În acest moment, nu suntem interesați în special de forma sportivă propriu-zisă, ci de potențialul lor și de capacitatea de a se adapta la strategia de pregătire și joc în vederea participării la Campionatul European din 2023. Astfel, sperăm să reușim să consolidăm un nucleu reprezentativ ca numar și calitate sportivă, astfel încât atunci când se va pune problema participării la europene, să putem alege cele mai în formă sportive de la acel moment. Până atunci, pot apărea oricând schimbări în lotul naționalei, știind bine că variațiile de exprimare și de formă sportivă sunt destul de mari la această vârstă.

Despre turneul de la Podgorica

Am avut la dispoziție 18 sportive, din care una s-a accidentat exact înaintea plecării, fără a mai putea să schimăm ceva (erau deja listele trimise, biletele de avion luate, proceduri făcute etc). Având în vedere că trebuia să jucăm 7 meciuri în 6 zile, am căutat să gestionăm oboseala sportivelor, inclusiv problemele medicale apărute la momentul turneului. Astfel, după ce am bătut Spania și Kosovo și eram siguri de calificarea în turneul pentru locurile 1 – 4, am decis să o protejăm pe Maria Soroceanu, care suferise o contuzie puternică la mușchi în meciul cu Spania, iar exact la încălzirea dinaintea meciului cu Kosovo, celălalt pivot, Ioana Hrenaru s-a accidentat și ea (entorsă), fiind indisponibilă pentru jocul cu Muntenegru. În consecință, soluțiile rămase pe pivot s-au limitat la Daria Utan. Înfrângerea din primul joc cu Muntenegru a fost prea drastică față de ce s-a întâmplat pe teren și, ținând cont inclusiv de situațiile apărute, ne-am canalizat energiile pentru faza superioară. Meciurile cu Croația au fost câștigate de o manieră categorică, mai ales cel din grupa principală, dar și în semifinală am avut meciul sub control de la început până la final, deși scorul final nu o arată.
Finala cu Muntenegru a arătat adevărata față a echipei României, foarte motivată, dornică de afirmare, de a da tot ce aveau mai bun pe teren, inclusiv o dorință imensă de revanșă. Practicând o apărare solidă și cu o poartă care a dat siguranță echipei în permanență, victoria a fost pe deplin meritată! Iar dacă pe faza de atac nu apăreau ratările din situații 1 la 1 (4 de 7 metri ratate plus alte 5 situații ratate din extremă și pivot), diferența ar fi fost mult mai mare. Îmbucurător este faptul că, în cea de-a treia repriză, dupa ce Muntenegru reușise să treacă la conducere (18 – 16 în minutul 52), am reușit să întoarcem jocul și să marcăm patru goluri fără a mai primi niciunul. Acest lucru mi-a arătat că această echipă are un potențial bun și începe să capete o mentalitate de învingător. De altfel, asta ne și dorim să le facem să înțeleagă pe sportive încă de la această vârstă, să joace fiecare meci până la capăt cu maximă seriozitate, indiferent de scor si minut !

Concluzii

Este clar că încep să se contureze câteva idei de joc și de echipă, începe să se formeze un nucleu, cu sportive care își confirmă potențialul și valoarea la fiecare acțiune a naționalei. Pe de altă parte, se observă și necesitatea găsirii unor variante mai „solide” pe anumite posturi, care să vină în completarea celor deja existente. Nu în ultimul rând, este necesară uniformizarea valorii și exprimării in joc a tuturor sportivelor, la nivelul celui mai bun sportiv de pe fiecare post.
Sportivele încep să înțeleagă principiile și ideile trasate de fiecare din membrii staff-ului (Marius Dănuleț, Mihaela Ciobotaru și Eugen Ciulei), atât pe faza de atac cât și pe cea de apărare. Fiecare dintre noi venim cu idei și soluții, iar pe cele mai bune încercăm să le punem în practică. Dacă și sportivele aderă / se adaptează la acestea și dau randamentul scontat, atunci mergem mai departe cu ele și le stabilim ca principii unitare de joc.”

MARIUS DĂNULEȚ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.